De la debutul său nuvelistic în 1938 (în revista Azi), confirmat în suita de proze basarabene "Oraşul cu fete sărace" (1940), această continuă alternanţă de violenţă, candoare, senzualitate exasperată şi dezarmare în faţa biologicului se traduce într-o paletă de culori crude, unde ironia şi disperarea se unesc în acelaşi strigăt. Rezultatul e o dureroasă afecţiune pentru eroii proprii, înlănţuiţi în tristeţea unei priviri care-i ştie cât sunt de singuri şi de lipsiţi de apărare într-o lume unde e prea puţin loc pentru bucuri... continue