Analytische annotatie: Een 12-jarig meisje zorgt in Moldavië voor haar twee jongere broertjes en de dieren waarvan het gezin afhankelijk is. Ze wacht op de terugkeer van hun ouders die in het buitenland zijn gaan werken om hun schulden af te betalen.
Tatiana Țîbuleac revine, în forță, într-un alt context și la un alt nivel, la tema maternă, a copilului iubit/neiubit, a consecințelor tragice ale „neiubirii“, a remușcării, într-o carte la fel de tulburătoare ca și Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descoperă un Chișinău multicultural a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper ori poate cumpărată ca mână de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens? Întrebările te urmăr... continue
Die 12-jährige Cristina lebt allein mit ihren 2 kleinen Brüdern in einem moldawischen Dorf. Die Eltern sind weit weg, um den Lebensunterhalt zu verdienen und müssen die Kinder sich selbst überlassen.